Conservarea prin congelare

În cazul femeilor aflate la vârsta reproductivă pot surveni numeroase boli, pe parcursul tratării cărora activitatea ovarului ar putea fi afectată. Capacitatea de producere a ovulelor poate fi stopată ireversibil în primul rând de medicamente (citostatice), folosite în tratarea bolilor tumorale maligne (tumoare mamară, melanom, leucemie, cancer cervical, cancer ovarian în stadiu timpuriu etc.)și, în acelaşi timp, datorită terapiilor tot mai eficiente, pacientelor li se poate garanta o rată de supravieţuire şi o calitate a vieţii tot mai bună. În urma tratamentului oncologic s-ar putea întâmpla ca ovarul să-și înceteze activitatea mult mai devreme, cu mult înaintea vârstei de cincizeci de ani, survenind aşa-numita insuficiență a ovarului.

Conservarea ovulului

În zilele noastre, metoda, aflată cu câţiva ani în urmă încă într-un stadiu experimental, a devenit deja o procedură de rutină. Avantajul eiconstă în faptul că o conservare prin congelare poate fi rezolvată şi în lipsa partenerului. Dificultățile congelării, conservării şi utilizării ovulului sunt indicate şi de faptul că, deşi primul fetus provenit din fecundarea unui ovul congelat şi apoi dezghețat s-a născutîn anul 1986, numărul intervenţiilor reuşite pe plan mondial este,totuși, foarte mic. Ovulul este o celulă cu o dimensiune relativ mare, cu un conţinut ridicat de apă, din cauza căruia este foarte fragil. Au fost elaborate soluţii de conservare (aşa numitele materiale crioprotectoare) şi metode de congelare speciale pentru îmbunătăţirea rezultatelor, dar celulele pot suferi leziuni din cauza formării cristalelor de gheaţă. Ca urmare a aşa-numitei congelări lente, urmată de dezghețare rapidă, rata de supravieţuire este în jur de 50%, dar rata de graviditate nu atinge nici 10%.

Actualmente câștigă popularitate tot mai mare o cu totul altă metodă pentru congelarea ovulelor şi preembrionilor, aşa numita vitrificare, care garantează o rată de supravieţuire de 64-69% şi o rată de graviditate semnificativ mai ridicată.

Congelarea ovulelor imature poate fi considerată, de asemenea, o metodă nouă, aflată încă în stadiu de cercetare. Celulele imature au un volum mai mic, şi, prin urmare, un conţinut mai mic de apă, şi în acest fel pe durata crioprezervării formarea cristalelor de gheaţă le-ar putea produce leziuni mai puţine. Prin această metodă, după dezghețare pot fi create ovule potrivite pentru fecundare. Celălalt procedeu, aflat la rândul său încă în faza de dezvoltare, diferă de cel precedent prin ordinea fazelor de lucru: celulele imature obţinute din ovar vor fi supuse mai întâi maturării, după care are loc congelarea celulelor mature. Un alt avantaj al ambelor metodeconstă în faptul că nu este necesară stimularea ovarului şi în acest fel nu se pierde timp înaintea începerii terapiei. Nu trebuie însă omis faptul că, deşi rezultatele parţiale sunt foarte încurajatoare, s-au raportat foarte puţine sarcini după dezghețarea, fecundarea şi transferulrealizat prin metodele descrise mai sus.

Conservarea preembrionului

Conservarea prin congelare a ovulelor fecundate este procedeul elaborat cu cele mai multe detalii, având în vedere tehnica sa de lucru. Rata de supravieţuire a preembrionilor conservaţi astfel este de 35-90%, rata de înglobare calculată pe un embrion este între 8-30%, în timp ce rata de graviditate cumulativă, calculată după mai multe implantări, depăşeşte 60%.
Desigur metoda are şi anumite dificultăți, care nu pot fi neglijate. Una dintre condiţii este ca pacienta să aibă un soţ/partener de viaţă.
Un alt dezavantaj constă în necesitatea stimulării ovariene (din această cauză nu poate fi utilizată la o vârstă foarte tânără), care întârzie cu câteva săptămâni începerea unei eventuale terapii cu iradiere/chimioterapiei. Nu este indiferent nici faptul că ovulaţia multiplă creşte semnificativ nivelul de hormoni feminini, fapt ce trebuie luat în considerare în cazul unor tumori sensibile la hormoni (de ex. cancer mamar). În principiu, embrionii conservaţi în azot lichid la minus 196 °C îşi păstrează viabilitate pentru un timp nelimitat.
Recapitulând: înainte de inițierea tratamentelor care pun în pericol fertilitatea, pacientele au la dispoziţie numeroase metode, prin care capacitatea lor de fertilitate poate fi conservată. O parte însemnată a acestor proceduri este elaborată precis din punct de vedere tehnic, soluţiile asigură stabilitatea, în timp ce dispozitivele de congelare sunt computerizate. La metoda recomandată şi care se doreşte a fi aplicată, trebuie luată în considerare vârsta pacientei, stadiul tumorii și eventuala sa dependenţă hormonală, starea relaţiei cu partenerulde viață. Informarea pacientei despre eficienţa aşteptată este indispensabilă, dar este importantă şi informarea permanentă despre posibilităţile, metodele de conservare a fertilităţii, care se află într-o permanentă dezvoltare dinamică.

Congelarea ovulului fecundat
(Crioprezervare)

Dacă sunt fertilizate mai mult de trei ovule, există posibilitatea congelării celor aflate în plus şi ulterior, într-un ciclu netratat, pot fi introduse în uter.
Acest fapt constituie un ajutor mai ales atunci când transferul embrionilor a fost lipsit de rezultat. Preembrionii congelaţi pot fi păstraţi şi pentru a doua sau a treia sarcină.

Începuturile crioprezervării (congelare)

Crearea de embrioni mai mulţi şi mai buni după tratamentul medicamentos al ovarului, pe lângă faptul că a îmbunătăţit rata de graviditate, a adus cu ea şi o problemă profesională şi etică: ce trebuie să se întâmple cu embrionii în plus rămaşi în urma transferului?
Crioprezervarea îşi are rădăcinile în anii 1940: atunci s-a putut rezolva congelarea şi conservarea spermatozoizilor, care a fost aplicată iniţial în medicina veterinară. Congelarea şi conservarea la minus 196 de grade a ovulelor fecundate s-a dovedit a fi o sarcină mult mai grea. Pentru dezvoltarea materialelor corespunzătoare care facilitează conservarea (crioprotectori), era nevoie de foarte multe experimente, de la congelarea manuală, până la crearea dispozitivelor de congelare computerizate, la crearea vaselor de conservare. Primul succes al acestui efort s-a înregistrat în 1983, când paginile ziarului Lancet anunțau ştirea despre prima sarcină care a rezultat ca urmare a congelării şi dezghețării unui embrion octocelular, însă până la prima naştere reuşită a fost necesar încă un an de așteptare. Astfel, reuşita îi aparţine grupului de lucru din Rotterdam, reprezentat de Zielmaker şi colaboratorii, în anul 1984. În zilele noastre crioprezervarea a devenit o procedură de rutină, legea obligând fiecare grup de lucru care se ocupă cu FIV la congelarea şi conservarea embrionilor în plus. Chiar și după o perioadă de mai mulţi ani după congelarea embrionilor există o şansă bună ca din embrionii dezghețați şitransferați în uter să vadă lumina zilei copii sănătoşi.

Vitrificare

Utilizarea mediilor de cultură de calitate superioară are ca rezultat un număr mare de embrioni viabili. Acestaspect, asociat cu o conduită medicală în care se recomandă transferul unui singur embrion subliniază importanța extraordinară a procedurii de vitrificare a embrionilor în surplus.

Vitrificarea este o tehnică de crioprezervare a gameților și a embrionilor, care evoluează rapid. Definiția vitrificării este:“solidificare unei soluții aduse într-o stare de viscozitate extremă în procesul de înghețare fără a forma cristale de gheață”. Vitrificarea este o metodă de crioprezervare rapidă cu o rată de supraviețuire mare, datorită riscului scăzut de vătămare a celulelor din cauza cristalelor de gheață.