Tratament medicamentos

Terapia medicamentoasă a infertilităţii

O condiţie de bază a fecundării este ca glanda pituitară, ovarul şi mucoasa uterină să fie funcţionale.

Până la mijlocul secolului XX, din lipsa cunoştinţelor corespunzătoare, tratarea infertilităţii s-a făcut pe cale experimentală. În 1945 s-auutilizat pentru prima dată hormoni de origine animală, în prima parte a ciclului, sub acţiunea cărora s-a produs mucoasă uterină aptă pentru fixare şi fecundare. Datorită dezvoltării rapide a metodelor de examinare hormonală, a dezvoltării explozive a diagnosticării cu ecograful şi a răspândirii în întreaga lume a metodei fertilizării in vitro, aplicarea pe scară largă a terapiei medicamentoase a dobândit un elan uriaş.

Cauza infertilităţii este de cele mai multe ori o dereglare a funcției producătoare de hormoni a ovarului,care poate fi tratată eficient cu medicamente. În aceste cazuri, consecințadereglării este lipsa ovulaţiei, în spatele căreia stă tulburarea funcţiei reglatoare a axei creier-mezencefal – glandă pituitară – ovar, dar pot fi importante şi anomaliile altor organe endocrine (glandă tiroidă, glanda suprarenală).

După cum este cunoscut, în spatele infertilităţii feminine, în 25-30% dintre cazuri stau anomaliile ovulaţiei, dintre care cel mai important este sindromul ovarului polichistic (PCOS), însă diferenţele în modul de viaţă, sportul excesiv, curele de slăbire, stresul, obezitatea pot cauza, la rândul lor, tulburări de ciclu menstrual, şi, în consecinţă, sterilitate.

Stimularea funcţionării mezencefalului

În privinţa modului de acţiunea medicamentelor, putem spune că aceşti compuşi se leagă de receptori care detectează hormoni feminini (estrogen) în mezencefal (hipotalamus), astfel sporind în mod indirect activitatea ovarului. Substanţa activă a acestor medicamente este citratul de clomifen, care este medicamentulcel mai frecvent utilizat pentru stimularea activităţii ovarului, de la începutul anilor 1960. Avantajul medicamentului este că poate fi utilizat oral, iar preţul său este scăzut faţă de alte medicamente folosite pentru stimulare, iar utilizarea lui nu necesită o observaţie clinică intensă. Alegerea pacientelor care reacţionează bine la tratament este o sarcină serioasă a medicului specialist, fără aceasta fiind nevoie să luăm în calcul un grad scăzut de eficienţă,deci o rată de graviditate scăzută.


Reducerea nivelului prolactinei

La numeroase paciente putem observa o creştere a nivelului de prolactină, hormonul răspunzător pentru lactaţie: într-o parte importantă a cazurilor aceasta are o origine funcţională (de ex. o dorinţă crescută de a avea copii, situaţii de stres etc.), dar înainte de începerea tratamentului trebuie exclusă tumoarea producătoare de hormoni a glandei pituitare. În cazul creşterii patologice a hormonului, pe lângă faptul că va apărea o scurgere din sân asemănătoare laptelui, ovulaţia nu se va produce, va surveni lipsa menstruaţiei, şi, în consecinţă, infertilitatea.

Insuficienţa corpului luteal

Noţiunea tulburării de ovulaţie este de fapt o noţiune mai largă, care include şi anomalia de funcţionare a corpului luteal produs după ovulaţie. Pentru eliminarea acestor probleme, în partea a 2-a ciclului putem utiliza preparate cu conţinut de progesteron, de exemplu după terapia menţionată anterior, sau în cazul unei infertilităţi de origine necunoscută. Cele mai moderne preparate sunt potrivite pentru introducerea în vagin, astfel, prin ocolirea ficatului, se absorb fără efecte adverse şi se leagă în mod direct de mucoasa uterină: pe lângă o concentraţie sanguină mai scăzută, putem obţine o rată de graviditate mai ridicată şi putem reduce frecvenţa avorturilor.


Preparate hormonale injectabile

Sunt medicamente care acţionează în mod direct asupra ovarului, fiind reprezentate de hormoni gonadotropi utilizabili sub forma unor preparate injectabile. Se obțin din urina pacientelor aflate la menopauză, iar medicamentele mai noi, care sunt încă destul de scumpe, sunt preparate cu ajutorul tehnologiei genetice. Aceste aşa numite preparate recombinate au numeroase avantaje în ciuda preţului lor piperat: prin utilizarea lor, şansa fecundării creşte chiar şi cu aproximativ 30-35%. Deoarece durata tratamentului poate fi mai mică, sunt mai eficiente din punct de vedere al costului.

Efecte adverse

Tratamentul medicamentos poate avea şi efecte adverse. În primul rând suprastimularea (sindromul de hiperstimulare ovariană [OHSS]) şi formarea de chisturi. Formele mai uşoare ale suprastimulării se rezolvă în mod spontan (ușoare dureri hipogastrice), formele medii şi severe pot fi rezolvate doar după un tratament corespunzător, cu sau fără spitalizare și în prezența unei terapii corespunzătoare. Fără această terapie, ar putea surveni complicaţii care pot pune în pericol chiar şi viaţa pacientei. Un alt dezavantaj al suprastimulării este faptul că, în continuare, tratamentul medicamentos este contraindicat pe durata a două-trei cicluri. O complicaţie deloc neglijabilă este aceea că în 20-40% din cazuri, după tratament, apare o sarcină multiplă. Din acest motiv este foarte important ca stimularea ovariană controlată să fie începută de un specialist cu experienţă, pe baza unor indicaţii corespunzătoare. În cursul terapiei ar putea deveni necesar examenul ecografic repetat, determinarea hormonală, deoarece acestea asigură tratamentul personalizat și eficient.

2017 Copyright © www.fivmures.ro, All Rights Reserved | Powered by: 4M Concept Studio.