Micromanipulare (ICSI)

Micromanipulare: Introducerea spermatozoidului în ovul (ICSI)

Inceputurile micromanipulării

Prin răspândirea fertilizării in vitro s-au rezolvat problemele de infertilitate a acelor cupluri  la care bolile anterioare ale trompelor falopiene sau lipsa acestora a cauzat infertilitate, respectiv când în spatele infertilităţii exista o patologie andrologică uşoară.
În cazul unor diferenţe andrologice cu un grad ridicat, al unor infertilităţi de origine imunologică de un anumit tip, rata de fecundare în cursul IVF a ovulelor obţinute a fost incredibil de scăzută. Deoarece în aceste cazuri spermatozoizii nu pot traversa membrana glicoproteică (zona pellucida) a ovulelor, la început s-a încercat ruperea membranei cu un ac subţire, după care s-a dezvoltat tehnica introducerii spermatozoizilor sub membrana glicoproteică. Însă rata de fecundare şi rata de graviditate a fost scăzută, până când în 1992 oamenii de ştiinţă italieni au ajuns la decizia introducerii în mod direct în ovul a unui singur spermatozoid cu ajutorul unui micromanipulator (injectare intracitoplasmatică a spermei, ICSI).
În 1995, răspândirea metodei s-a bucurat de un elan uriaş, prin confirmarea ştiinţifică a faptului că prin intermediul injectării intracitoplasmatice a spermei (ICSI) se poate obţine o rată de fecundare asemănătoare cu cea observată în cazul unei morfologii normale a spermatozoidului, utilizând procedura IVF tradițională.

Formele, indicaţiile ICSI

În scurt timp s-a descoperit că spermatozoizii pot fi obţinuţi nu doar prin ejaculare, pentru ca aceștia să fie introduși în ovul (oocit), ci şi din epididim (MESA-ICSI), sau în mod direct de pe suprafaţa celulelor Sertoli aflate în epiteliul seminal, care produc spermatozoizi (TESE-ICSI).În paralel cu aceste descoperiri s-a schimbat şi paleta de indicaţii ale intervenţiei. Aplicabilitatea acesteia a fost extinsă şi asupra cazurilor unde spermatozoidul nu s-a putut lega de suprafaţa ovulelor si din cauza căruia fecundarea nu a avut loc. La infertilităţi de origine imunologică (soţul produce anticorpi împotriva propriilor săi spermatozoizi, sau când anticorpii antispermatozoizi aflaţi în organismul soţiei împiedică fecundarea), cu ajutorul ICSI s-a putut obţine o rată de graviditate ridicată.

Metoda a fost aplicată şi în acele cazuri când în cursul fertilizării in vitro tradiţionale au fost fecundate puţine ovule - într-un mod inexplicabil. Spermatozoizii obţinuţi din epididim sau testicul au reprezentat o soluţie la infertilitățile unde cordonul spermatic s-a stenozat din cauza unei infecţii anterioare, sau nu s-a dezvoltat din motive congenitale. Metoda s-a răspândit la scară mai largă şi din cauza faptului că tehnica de congelare a spermatozoizilor aspiraţi din epiteliul seminal şi din epididim a fost elaborată încă din 1995 şi astfel nu a fost nevoie să se efectueze o operaţie înaintea fiecărei intervenţii.

Etapele ICSI

Tratamentul medicamentos, stimulativ al ovarelor, monitorizarea ciclurilor, tehnica de aspirare controlată a ovulelor corespunde în totalitate cu cele descrise la procedura de fertilizare in vitro tradiţională. (Poate că totuşi merită să amintim faptul că în multe cazuri, înaintea ICSI, la viitorul tată, vom efectua o examinare cromozomială detaliată.)

Tehnica de pregătire a ovulelor şi modul de fecundare diferă însă în mod fundamental. După o maturizare scurtă, sub stereomicroscop ovulele sunt supuse unui tratament enzimatic (curăţăm oocitul de celulele careîl înconjoară). Injectarea are loc după următoarea procedură: ovulul pregătit (și mărit de 400 de ori) este fixat mai întâi cu un suport capilar, după care, cu ajutorul unui ac capilar subţire (diametru interior de 5 microni), introducem spermatozoidul imobilizat în citoplasma ovulului. Verificarea fecundării are loc peste o zi, iar preembrionii sunt transferați în cavitatea uterului în cea de a 3-a zi – ca și în cazul fertilizării in vitro tradiţionale.

Rata de succes anticipată corespunde cu rata de graviditate a IVF-ului tradiţional, în câteva instituții raportându-se o rată de graviditate ceva mai ridicată decât în cursul IVF-ului.

Există un risc sporit?

După cele descrise, se pune în mod just întrebarea, dacă după ce gameţii au fost supuşi la numeroase efecte mecanice şi biochimice, nou născuţii vor fi sau nu sănătoşi. Nu ar trebui să ne temem de creşterea numărului de anomalii congenitale?

Ei bine, primul studiu a fost publicat în 1996, în care au fost prelucrate datele nou născuţilor din 877 de intervenţii ICSI. S-a demonstrat astfel că numărul anomaliilor de dezvoltare în rândul nou născuţilor concepuţi prin micromanipulare nu creşte, fiind similar populaţiei obișnuite. Celălalt studiu, efectuat în 1999, prelucrează datele de la 2955 de bebeluşi IVF şi 2840 de nou-născuţi ICSI. Durata sarcinii, greutatea la naştere, frecvenţa naşterilor premature a fost similară la ambele grupuri. În frecvenţa anomaliilor de dezvoltare congenitale sau în rata anomaliilor cromozomiale nou apărute nu s-a constatat nicio diferenţă evaluabilă din punct de vedere statistic.

Dezvoltarea, problemele de învăţare, adaptarea la mediul înconjurător și integrarea copiilor studiaţi, nu s-a deosebit cu nimic față de populaţia normală. Prezentarea completă a studiului ne-ar depăşi cu mult posibilităţile noastre, dar pe scurt rezumat putem afirma următoarele: nu existănicio dovadă că nou-născuţii concepuţi cu ICSI sau IVF ar avea vreun fel de probleme mentale sau corporale în comparaţie cu populaţia medie. Scopul nostru este acela ca prin aplicarea tehnicilor sigure, corespunzătoare situaţiei actuale ale medicinei, să putem ajuta cuplurile infertile să aibă copii sănătoși din punct de vedere fizic şi psihic.

2017 Copyright © www.fivmures.ro, All Rights Reserved | Powered by: 4M Concept Studio.